Şi am ajuns acasă. Din nou. Am ajuns de câteva zile de fapt, dar schimbarea de fus orar nu mi-a permis să fiu îndeajuns de lucid pentru a scrie. Dar mă tot rodea o chestie.

Accelerat, rapid sau intercity, toate fac cel puţin 5 ore pe traseul Severin – Bucureşti, deci doar dus. Întors, încă 5 ore. Acum 4 ani când m-am înscris la facultate, datorită faptului că nu aveam unde sta în Bucureşti, ajungeam cu trenul la ora 5 dimineaţa, aşteptam (cucăiam pe bănci) după caz să se deschidă facultăţile sau să dau examenul de admitere, iar la 15 luam trenul înapoi spre Severin. În 4 ani de zile am învăţat fiecare piatră şi fiecare buruiană de pe acest traseu mirobolant. Şi sunt sătul de el. Am mers cu loc, am mers fără loc, am mers câte 4 ore din cele 5 în picioare, am mers înghesuit, transpirat, desfigurat, neratând nicio şansă de a bălăcării CFR-ul. Recunosc, am mers şi singur în compartiment, dar îmi este practic imposibil să dorm în tren, oricât de întins aş fi. Urăsc trenurile şi şi mai mult urăsc drumul Severin – Bucureşti şi viceversa şi toate cărţile şi muzica din lume nu-l fac mai scurt.

Nu mai sunt student, deci nu mai am cupoane de tren. Astfel că pentru un belet de rapid trebuie să plătesc 60 de lei, pentru IC 70 de lei. Şi am plătit…până acum. De data asta am decis să apelez la o metodă deja veche. Însoţitor pentru băbuţă. Preţul? La jumătate şi clasa 1. Băbuţa mea pleacă dimineaţă la 9.50 din Severin, la 14.45 ajunge în Bucureşti, iar la 15.45 pleacă înapoi spre Severin şi ajunge la 21 întotdeauna cu 2-3 însoţitori. Sunt 10 ore în tren. Pentru mine este aproape de nebunie. Însă pentru băbuţă… Mă uitam la ea la întoarcere, dormea stând în fund, la un moment dat a început să şi bălească. Şi mă gândeam: se dilată şi contractă timpul diferit în funcţie de vârstă? Sau chiar este atât de greu să fii pensionar astăzi, încât eşti în stare de 10 ore cu trenul? Pentru mine este enorm, dar cum o fi pentru băbuţă? A recunoscut la sfârşit că e obosită, dar că a trecut repede, în timp ce eu stau cu ochii în lacrimi lipiţi de geam, rugându-mă să nu aibă întârziere mare. Când trece timpul repede, când trece timpul încet? În afară de chestia aia cu lucrurile bune trec rapid, ale rele mai puţin. Ţine de vârstă, etapă a vieţii? Băbuţa mea are vreo 82-83 de ani, parcă, da-I-ar Domnu’ cât mai mulţi. E dubios rău timpul ăsta şi am impresia că nu percepţia noastră îl distorsionează, nemernicul are voinţă proprie.

Oricum, am aflat nişte veşti grozave. Admiterea la Master la Sociologie se va face în iulie, în loc de septembrie, ceea ce înseamnă că şoimul de mine îşi va relua zborul mai curând decât mai târziu. Numărătoarea inversă începe doar la Revelion. Aşa că pentru toţi tinereii din spatele monitoarelor…  

Popularity: 13% [?]