“Ne indreptam spre sfarsit” este un mesaj tatuat pe bratul unui tip din Macedonia pe care l-am intalnit intr-un schimb de experienta. Prima mea intrebare a fost “Ce te-a apucat sa-ti tatuezi un mesaj atat de negativist, cu care sa ramai pe viata?” La care el mi-a dat o replica ce m-a facut sa realizez cat de limitat sunt in gandire, desi de multe ori imi place sa cred ca sunt chiar deschis. Mi-a spus ca este vorba de interpretare. Sa te indrepti spre sfarsit nu inseamna ca, eventual, toti vom da coltzul, cuvantul “sfarsit” este departe de a fi sinonim cu “moarte”. Ne indreptam spre sfarsitul saptamanii, spre sfarsitul proiectelor pe care le avem de facut, spre sfarsitul drumului pe care mergem, etc, etc, etc. Subiectul poate pare tampit, dar daca te gandesti de doua ori vezi ca nu e chiar asa. Atat de destepti ne credem, incat consideram ca daca stim semnificatia cuvantului “metafora” si ceea ce “face” el de fapt, este normal sa interpretam fiecare fraza, cuvant, gest in 1000 de feluri. Taiem, despicam, contorsionam si modificam dupa placul nostru, dupa principiile si influentele lumii in care traim. Si, e clar, fiecare traieste in lumea lui. Inclusiv eu. De ce nu mai stim sa luam lucrurile ca atare? De ce trebuie totul sa fie atat de complex? Ceea ce urmez sa spun va fi probabil considerat un cliseu, ceea ce probabil si e, dar haideti sa invatam sa ne bucuram iar de placerile simple si sa lasam aceasta pseudointelectualitate la o parte.