Despre mine

Cred că sunt dator fiecărui cititor nou şi poate şi celor mai vechi care n-au reuşit să mă “citească” până la această oră, cu câteva cuvinte despre mine.

Nu ştiu de ce se fereşte atât de mult lumea de acest capitol sau de ce nu suportă sau îi e greu să scrie. Totul începe cu eu sunt…

Eu sunt născut în ’87. Eu sunt vărsător. Eu sunt deştept, dar un deştept special. Am primit calculator de la ai mei când eram în clasa a 4-a, iar când eram eu în clasa a 4-a era mare lucru să ai computer. Primul CD primit este The Beatles – Gold. Al doilea CD, cumpărat în tandem cu primul este Joe Cocker – Best Of. Deci, pot spune că am crescut cu muzică foarte, foarte bună. De la taică-meu am Metallica şi Deep Purple, de la maică-mea am Supertramp şi Bee Gees. În liceu, din dorinţa de a mă integra în curent, m-am dat pe manele, pe ghiuluri pe mână, cămăşi descheiate la 3 nasturi ca să mi se vadă flocii de pe piept, petreceri, chiuleli, băute. Rezultatul? Corigent la Chimie pe primul semestru în primul an, corigent la Istorie pe al doilea semestru în anul doi şi olimpic full time în toamnă la Biologie în anul 3. Corigenţa din clasa a 11-a m-a trezit la realitate, m-am lepădat de toţi prietenii şi toate viciile. M-am întors la ceea ce, practic, mă defineşte pe mine: muzică bună şi cinematografia. Într-a 12-a mi-au luat ai mei o imprimantă mişto şi m-am apucat de falsificat scutiri medicale. Obiectivul era de a scoate un ban, însă sunt prea prost din acest punct de vedere, în sensul că nu mă lasă inima să iau bani de la alţii, deşi preţul meu era de 2 ori mai mic decât al competitiei.. Motiv pentru care am fost dat în gât şi în urma unui filaj mai ceva ca-n filme, m-a ridicat poliţia şi am fost acuzat de fals şi uz de fals (datorită semnăturii doctorului care, culmea dracu, era al poliţiei). Nu cred că mi-au făcut dosar până la urmă, dar n-am chef să mă duc să-mi scot cazierul. Sunt curat ca lacrima. În rest, am fost un cuminte toată clasa a 12-a, am mers la şcoală, am dat bac-ul, l-am luat cu notă mare. Datorită profilului economic al liceului, dar şi rahaturilor pe care le-am făcut, pentru mine amintirea frumoşilor ani de liceu nu este plăcută şi îmi pare rău că i-am aruncat la gunoi.

După ce am terminat liceul am dat de 2 ori TEOFL (Test of English as a Foreign Language) la care am obţinut 94 şi 95 de puncte dintr-un total de 120. Am dat de 2 ori SAT-ul (Scholastic Apptitude Test) matematică + engleză unde am obţinut 535 şi 550 puncte din 800. Toate astea pentru a putea pleca afară cu bursă. Am aplicat la Bremen, Germania şi Miami, SUA, dar datorită insuficienţei activităţilor extracurriculare pe care se pune foarte mare accent afară, punctajele nu au contat prea mult, aşa că nu am obţinut bursă.

Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Bucureşti, am terminat-o în 2009 şi pot să spun că a compensat în mare parte ce am pierdut în liceu. M-am distrat, mi-am făcut mulţi prieteni, am cunoscut oameni de calitate şi mai ales, m-am îndrăgostit de Cactus de care sunt îndrăgostit de aproape 2 ani 3 ani deja şi o să mai rămân îndrăgostit câteva vieţi bune. Datorită unei poveşti lungi, deocamdată mă aflu în Severin, şomer şi vai de capul meu, dar voi reveni în forţă pe linia de plutire din vara aceasta după ce revin la Bucureşti şi mă înscriu la master. Am rămas şomer şi vai de capul meu.

Nu am excelat niciodată în note la examene (în afară de engleză pe care o iubesc şi care, de fapt, e singura limbă străineză pe care o cunosc, deşi am studiat franceza timp de 8 ani). Dar îmi place şi matematica, aşa cum mi-a plăcut şi economia antreprenorială. Ştiu din toate câte puţin. Îmi place să vorbesc, poate mai mult decât îmi place să scriu datorită debitului ridicat de cuvinte pe care le scot pe minut. Pot să port discuţii interesante în aproape orice domeniu (mai puţin scena muzicală actuală şi fashion). Sunt un tip demodat rău de tot. Chiar şi în gândire am câteva chichiţe. Însă încet, încet am început să scap de ele şi să adopt o filosofie hippie, toate acestea datorită lui Cactus.

Ce să mai spun? Îmi plac foarte, foarte mult filmele, îmi place muzica, în special cea veche, petrec foarte mult timp pe calculator, pe net şi chiar mai mult pe jocuri. Am ajuns la concluzia că chiar şi lui tanti de la ghişeul CFR dacă îi zâmbeşti, îţi va zâmbi înapoi. Sunt pacifist şi în acelaşi timp mi-ar plăcea să stârnesc o revoluţie. Sunt spurcat de gură, dar mai rar în scris. Îmi place să mă plimb. Vorbesc cu animalele şi sunt convins că înţeleg ce le spun. Am tendinţa să fiu foarte scârbos câteodată. Îmi place să critic. Vreau să pot spune adevărul fără a supără pe cineva, direct sau indirect. Cam atât!

Ceea ce fac în momentul de faţă se cheamă parazitare, însă este fără voia mea. Sunt sigur că va veni ziua în care voi face ceva de care o să fiu foarte mândru. Poate un copil frumos. Nu mai ştiu ce să vă zic. Multă pace şi să ne citim sănătoşi.