Era un banc, ceva de genul:
Cic膬 un negru c膬tre un alb: eu c芒nd m膬 nasc sunt negru, c芒nd m膬 bronzez sunt negru, c芒nd mi-e frig sunt negru, c芒nd mi-e r膬u sunt negru, c芒nd mor sunt tot negru. Tu, omule alb, c芒nd te na葯ti e葯ti roz, c芒nd cre葯ti e葯ti alb, c芒nd te bronzezi e葯ti ro葯u, c芒nd 葲i-e frig e葯ti albastru, c芒nd 葲i-e r膬u e葯ti verde, c芒nd mori e葯ti cenu葯tiu. 葮i tu m膬 faci pe mine colorat, curcubeu’ dracu?
Morala? Nu da cu pietre-n geam c膬 nu e bicicleta ta.
si totusi ce legatura are bricheta in toata treaba asta?
Sa mor daca stiu cand pica Pastele anul asta.
am auzit ca de Craciun, n-ai un foc ?!?
La 7 diseara, merci pt compliment.
crezi ca merge?
葮tiam bancu’

C芒t despre biciclet膬, deja mi-a devenit un tic. Nu 葯tiu de ce m膬 tot 卯ntreab膬 lumea mirat膬 : ” Ce biciclet膬 m膬?!!”
Il stiam si eu de ceva vreme, dar mi-am adus aminte de el zilele astea.
Imi plac la nebunie bancurile care-i lasa pe uameni asa