Posted by
Vlad on Mar 6, 2011 in
de duminica |
8 comments
Era un banc, ceva de genul:
Cică un negru către un alb: eu când mă nasc sunt negru, când mă bronzez sunt negru, când mi-e frig sunt negru, când mi-e rău sunt negru, când mor sunt tot negru. Tu, omule alb, când te naști ești roz, când crești ești alb, când te bronzezi ești roșu, când ți-e frig ești albastru, când ți-e rău ești verde, când mori ești cenuștiu. Și tu mă faci pe mine colorat, curcubeu’ dracu?
Morala? Nu da cu pietre-n geam că nu e bicicleta...