Oricât mi-aș fi dorit, se pare că nu sunt un cal de cursă lungă. Ce-i drept, nici timpul nu-mi mai permite ca altă dată și, deși 1 punct penalizare pentru fiecare zi de întârziere este o „ofertă” foarte bună, începutul meu de tulburare obsesiv-compulsivă nu-mi permite să scriu la foc automat, iar limita de 660 de cuvinte m-a pus rău de tot pe butuci, eu fiind un personaj larger than life din care izvorăsc articole la fel. Acestea fiind spuse, sprintul meu pentru SuperBlog se încheie prematur ca și programul de 10 minute pe stepper-ul pe care încerc...