Oricât ar suna de trist cred că încep s-o iau pe arătură. Cred că încep să mă coc. Se pare că am dezvoltat o anumită reticenţă faţă de lucrurile pe care nu le ştiu deja, nu neapărat care sunt noi, dar care îmi oferă altceva decât ce am primit până acum. De exemplu, să luăm jocurile pe calculator, principala mea armă împotriva sictirului şi plictisului. Îmi este realmente greu să mă joc ceva nou, să învăt o strategie sau să accept o abordare nouă. În schimb, mă întorc la aceleaşi jocuri pe care le-am jucat şi terminat de 1000 de ori. Aceeaşi poveste cu filmele. Îmi plac tare mult finalurile sucite problema este că de fiecare dată când încerc ceva nou, sfârşesc dezamăgit rău. Spre ruşinea mea, de o carte nu m-am mai apucat din semestrul 1 al ultimului an de facultate. Şi uite aşa mi-a venit ideea cu lista de lucruri pe care mi-ar plăcea să le uit doar pentru a savura din nou surprizele pe care acestea le oferă pe parcursul parcugerii lor. Aşadar, pe capitole:
1. Jocuri. Aş vrea să uit:
2. Filme şi seriale. Aş vrea să uit:
3. Cărţi. Aş vrea să uit:
În materie de muzică încă nu am întâmpinat dorinţa de a uita o melodie doar pentru a o reasculta. Pentru mine, experienţa rămâne aceeaşi.
M-am gândit şi la amintiri pe care mi-ar plăcea să le uit definitiv şi sunt două pe care le pot numi instantaneu în orice situaţie: